BĂTRÂNÉȚE s. f. 1.Etapă finală din viața ființelor, caracterizată prin diminuarea treptată a funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. – Bătrân + suf. -ețe. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BĂTRÂNÉȚE ~i f. 1) Ultima perioadă în evoluția unei ființe, caracterizată prin slăbirea funcțiilor fiziologice; vârstă înaintată; senectute. 2) Stare de om bătrân. [G.-D. bătrâneții] /bătrân + suf. ~ețe (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard

BĂTRÂNÉȚĂ s. f. v. bătrânețe. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BĂTRÂNÉȚE, bătrâneți, s. f. 1. Perioadă de timp din viața ființelor, după maturitate; vârstă înaintată a unui om. 2. (Rar) Bătrânime. [Var.: bătrânéță s. f.] – Din bătrân + suf. -ețe. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BĂTRÂNÉȚE s. (livr.) senectute, (înv.) mătorie, (fig.) căruntețe. (Vârsta ~ții.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

BĂTRÂNÉȚE s. v. bătrânet, bătrânime, vechime. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Bătrânețe ≠ junețe, tinerețe (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

bătrânéțe s. f. (sil. -trâ-), art. bătrânéțea, g.-d. art. bătrânéții; pl. bătrânéți, art. bătrânéțile (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

bătrînéță (est) și -éțe (vest) f., pl. ĭ. Ultima etate. Oameniĭ bătrînĭ: respectați bătrîneța (saŭ) ețile! Pl. e în loc. pînă la adînci bătrînețe, pînă la o etate înaintată. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard