- A se uita la cineva (sau a privi pe cineva) peste umăr = a se uita la cineva disprețuitor, batjocoritor
- A-i arăta (sau a-i întoarce) cuiva cotul = a refuza pe cineva în mod batjocoritor; a nu lua în seamă, a trata cu indiferență
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. Batjocori + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 )
BATJOCORITÓR, -OÁRE, batjocoritori, -oare, adj. Care batjocorește. – Din batjocori + suf. -(i)tor. (Sursa: DLRM )
BATJOCORITÓR adj. 1. zeflemist, zeflemitor, (înv.) batjocoros. (Atitudine ~oare.) 2. sarcastic, (livr.) sardonic, (fig.) caustic, incisiv, usturător. (Ton ~.) 3. v. disprețuitor. (Comportare ~oare.) (Sursa: Sinonime )
batjocoritór adj. m., pl. batjocoritóri; f. sg. și pl. batjocoritoáre (Sursa: Ortografic )
BATJOCORITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care batjocorește; de batjocură. Cuvinte ~oare. Vorbă ~oare. 2) Care vădește batjocură; cu batjocură. Atitudine ~oare. /a batjocori + suf. ~tor (Sursa: NODEX )
| batjocoritor adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | batjocoritor | batjocoritorul | batjocoritoare | batjocoritoarea |
| plural | batjocoritori | batjocoritorii | batjocoritoare | batjocoritoarele |
| genitiv-dativ | singular | batjocoritor | batjocoritorului | batjocoritoare | batjocoritoarei |
| plural | batjocoritori | batjocoritorilor | batjocoritoare | batjocoritoarelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
