Dex.Ro Mobile
BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Fortificație cilindrică sau poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Din fr. bastion. (Sursa: DEX '98 )

BASTIÓN s.n. Lucrare de fortificație cu două flancuri și două fețe (construită de obicei la unghiurile unei fortărețe). [Pron. -ti-on, pl. -oane. / < fr. bastion, it. bastione]. (Sursa: DN )

BASTIÓN s. n. 1. lucrare de fortificație în formă de turn scund și puternic, cu două flancuri și două fețe. 2. (fig.) ceea ce constituie un sprijin solid. (< fr. bastion) (Sursa: MDN )

BASTIÓN, bastioane, s. n. (Adesea fig.) Lucrare de fortificație de formă poligonală, construită de obicei la colțurile unei fortărețe. [Pr.: -ti-on] – Fr. bastion. (Sursa: DLRM )

BASTIÓN s. (MIL.) (înv.) tabie. (~ul unei fortărețe.) (Sursa: Sinonime )

BASTIÓN s. v. centru. (Sursa: Sinonime )

bastión s. n. (sil. -ti -on), pl. bastioáne (Sursa: Ortografic )

bastión n., pl. oane (fr. bastion, d. it. bastione. V. baștă). Fort. O parte proeminentă a fortificațiuniĭ compusă din patru liniĭ. (Sursa: Scriban )

BASTIÓN ~oáne n. 1) mil. Fortificație de formă cilindrică sau poliedrică, construită la colțurile unei fortărețe. 2) fig. Centru de rezistență a ceva (al unei organizații, al unei teorii, doctrine etc.). ~onul radicalismului. [Sil. -ti-on] /<fr. bastion (Sursa: NODEX )

Declinări/Conjugări
bastion   substantiv neutru nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bastion bastionul
plural bastioane bastioanele
genitiv-dativ singular bastion bastionului
plural bastioane bastioanelor
vocativ singular
plural