BASCULÁ,basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Din fr. basculer. (Sursa: DEX '98 )
BASCULÁvb. I. intr. A oscila ca o basculă; a se balansa. [< fr. basculer]. (Sursa: DN )
BASCULÁvb. intr. a executa o mișcare de rotație limitată în jurul unei axe orizontale. (< fr. basculer) (Sursa: MDN )
BASCULÁ,basculez, vb. I. Intranz. (Despre un corp) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale care nu trece prin centrul de greutate; a se balansa. – Fr. basculer. (Sursa: DLRM )
BASCULÁ vb. v. balansa, clătina, legăna, oscila, pendula. (Sursa: Sinonime )
basculá vb., ind. prez. 1 sg. basculéz, 3 sg. și pl. basculeáză (Sursa: Ortografic )
BASCÚLĂ,bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Din fr. bascule. (Sursa: DEX '98 )
A BASCULÁ1 ~ézintranz. (despre corpuri) A face mișcări de basculă; a oscila ca o basculă; a balansa. /<fr. basculer (Sursa: NODEX )
A BASCULÁ2 ~éztranz. 1) (corpuri) A se roti parțial în jurul unei axe orizontale. 2) (materiale) A descărca (dintr-un camion, dintr-o remorcă) prin înclinarea platformei. /<fr. basculer (Sursa: NODEX )
BASCÚLĂ ~ef. 1) Balanță pentru cântăritul corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți etalon mici. 2) Scândură sau pârghie mobilă, așezată în echilibru pe un suport (pivot). Joc de ~. [G.-D. basculei] /<fr. bascule (Sursa: NODEX )
BASCÚLĂs.f.1. Aparat pentru cântărit greutăți mari, de tipul balanței. 2. Pârghie cu punctul de sprijin la mijloc rezemat pe o axă, asrfel încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ♦ Aparat de gimnastică folosit pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ♦ Dispozitiv care permite modificarea poziției, în plan orizontal și vertical, în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. [< fr. bascule, cf. it. basculla]. (Sursa: DN )
BASCÚLĂs. f. 1. balanță cu două brațe inegale, pentru greutăți mari. 2. pârghie cu punctul de sprijin la mijloc pe o axă, încât să permită o mișcare oscilatorie liberă. ◊ aparat de gimnastică pentru executarea diferitelor sărituri acrobatice. ◊ dispozitiv care permite modificarea poziției în raport cu axa optică a unei părți a aparatului fotografic. 3. partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. (< fr. bascule) (Sursa: MDN )
BASCÚLĂ,bascule, s. f. 1. Aparat care permite cântărirea corpurilor grele cu ajutorul unor greutăți (de o sută de ori) mai mici. 2. Scândură sau pârghie mobilă așezată în cumpănă pe un suport. ♦ Partea metalică a armelor de vânătoare cu țevi mobile. – Fr. bascule. (Sursa: DLRM )
BASCÚLĂ s. decimal, zecimal, (Transilv.) cântar, (Transilv. și Ban.) majă. (Cântărește marfa la ~.) (Sursa: Sinonime )
bascúlă s. f., g.-d. art. bascúlei; pl. bascúle (Sursa: Ortografic )
bascúlă f., pl. e (fr. bascule, alterat din bacule, d. batïre, a bate, și cul, partea posterioară). Cîntar decimal. (Sursa: Scriban )
