BASC2, -Ă,basci, -ce, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană originară din Țara Bascilor, regiune așezată în Pirinei, în Franța și Spania. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor2 (1), privitor la basci2. – Din fr. basque. (Sursa: DEX '98 )
BASC1 s. n. v. bască. (Sursa: DEX '98 )
BASCs.n.1. V. bască. 2. Parte a unei rochii, care, pornind din talie, acoperă șoldurile. [< fr. basque < it. basca] (Sursa: DN )
BASC2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Pirinei. ◊ (s. f.) limbă aglutinantă vorbită de basci. (< fr. basque) (Sursa: MDN )
BASC1s. n. parte a unei jachete (fuste) care acoperă șoldurile. (< fr. basque) (Sursa: MDN )
BASC2, -Ă,basci, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană aparținând unei populații care locuiește în Pirineii occidentali. 2. Adj. Care aparține sau este caracteristic bascilor (1). – Fr. basque. (Sursa: DLRM )
BASC1 s. n. v. bască. (Sursa: DLRM )
basc1 (nume etnic) adj. m., s. m., pl. basci; adj. f., s. f. báscă, pl. básce (Sursa: DOOM 2 )
basc2 / báscă1 (beretă) s. n. / s. f., pl. báscuri / băști (Sursa: DOOM 2 )
basc3 (adaos la îmbrăcăminte) s. n., pl. báscuri (Sursa: DOOM 2 )
basc (-că), adj. – Din Țara Bascilor. Fr. basque. – Der. bască, s. f. (beretă). S-a spus înainte și bască (‹ fr. basque) pentru „fustă lungă”; cuvîntul a ieșit din uz o dată cu moda. Același lucru se poate spune despre baschină, din fr. basquine. (Sursa: DER )
basc (persoană) s. m., adj. m., pl. basci; f. sg. báscă, g.-d. art. báscei, pl. básce (Sursa: Ortografic )
basc (parte a unei jachete) s. n., pl. báscuri (Sursa: Ortografic )
