bárter s.n. Acord, în practica comercială, prin care părțile convin să schimbe între ele mărfuri de valori egale. (< engl. barter). (Sursa: MDN )
bárter s. n. (Sursa: Ortografic )
| barter substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | barter | barterul |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | barter | barterului |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
