BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care are meseria de a conduce o barcă; luntraș. – Barcă + suf. -agiu. (Sursa: DEX '98 )
BARCAGÍU, barcagii, s. m. Cel care (are meseria de a) conduce o barcă; luntraș. – Din barcă + suf. -(a)giu. (Sursa: DLRM )
BARCAGÍU s. lopătar, luntraș, vâslaș, (rar) vâslitor, (înv.) vâslariu. (Sursa: Sinonime )
barcagíu s. m., art. barcagíul; pl. barcagíi, art. barcagíii (Sursa: Ortografic )
barcagíŭ m. (d. barcă). Luntraș, acela care mînă barca. (Sursa: Scriban )
BARCAGÍU ~i m. Persoană care conduce o barcă; luntraș. /barcă + suf. ~agiu (Sursa: NODEX )
| barcagiu substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | barcagiu | barcagiul |
| plural | barcagii | barcagiii |
| genitiv-dativ | singular | barcagiu | barcagiului |
| plural | barcagii | barcagiilor |
| vocativ | singular | barcagiule |
| plural | barcagiilor |
