BARBOTÁ vb. I. tr. (Tehn.) A trece un gaz printr-un lichid. [< fr. barboter]. (Sursa: DN )
BARBOTÁ vb. tr. (tehn.) a trece forțat un gaz sub formă de bule printr-un lichid. (< fr. barboter) (Sursa: MDN )
barbotá vb., ind. prez. 1 sg. barbotéz, 3 sg. și pl. barboteáză (Sursa: Ortografic )
| barbota verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) barbota | barbotare | barbotat | barbotând | singular | plural |
| barbotează | barbotați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | barbotez | (să) barbotez | barbotam | barbotai | barbotasem |
| a II-a (tu) | barbotezi | (să) barbotezi | barbotai | barbotași | barbotaseși |
| a III-a (el, ea) | barbotează | (să) barboteze | barbota | barbotă | barbotase |
| plural | I (noi) | barbotăm | (să) barbotăm | barbotam | barbotarăm | barbotaserăm, barbotasem* |
| a II-a (voi) | barbotați | (să) barbotați | barbotați | barbotarăți | barbotaserăți, barbotaseți* |
| a III-a (ei, ele) | barbotează | (să) barboteze | barbotau | barbotară | barbotaseră |
* Formă nerecomandată
