BÁNĂ, bane, s. f. Bucată de lemn, plută etc., folosită de pescari pentru a marca locul unde au pus carmacele. – Et. nec. (Sursa: DEX '98 )
BÁNĂ, bane, s. f. Semn făcut din plută, tinichea etc. cu care pescarii marchează locul unde au pus carmacele. (Sursa: DLRM )
bánă s. f., g.-d. art. bánei; pl. báne (Sursa: Ortografic )
| bană substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bană | bana |
| plural | bane | banele |
| genitiv-dativ | singular | bane | banei |
| plural | bane | banelor |
| vocativ | singular | bană, bano |
| plural | banelor |
