BÁNGĂT, bangăte, s. n. (Rar) Dangăt. – Bang + suf. -ăt. (Sursa: DEX '98 )
BÁNGĂT, bangăte, s. n. Dangăt. – Din bang + suf. -ăt. (Sursa: DLRM )
BÁNGĂT s. v. dangăt, dăngănit. (Sursa: Sinonime )
bángăt s. n., pl. bángăte (Sursa: Ortografic )
| bangăt substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bangăt | bangătul |
| plural | bangăte | bangătele |
| genitiv-dativ | singular | bangăt | bangătului |
| plural | bangăte | bangătelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
