BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura. [< sp. bandola]. (Sursa: DN )
BANDÓLĂ s.f. Instrument muzical cu coarde, asemănător cu bandura2. (din sp. bandola) (Sursa: MDN )
BANDÓLĂ, bandole, s.f. Instrument muzical. (Sursa: DOOM )
bandólă (instrument muzical) s. f., g.-d. art. bandólei; pl. bandóle (Sursa: Ortografic )
| bandolă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bandolă | bandola |
| plural | bandole | bandolele |
| genitiv-dativ | singular | bandole | bandolei |
| plural | bandole | bandolelor |
| vocativ | singular | bandolă, bandolo |
| plural | bandolelor |
