BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; obișnuit, comun. – Din fr. banal. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BANÁL, -Ă adj. Neoriginal; obișnuit, comun. [< fr. banal]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BANÁL, -Ă adj. lipsit de originalitate; obișnuit, comun. (< fr. banal) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BANÁL, -Ă, banali, -e, adj. Lipsit de originalitate; comun. – Fr. banal. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BANÁL adj. 1. v. monoton. 2. v. arhicunoscut. 3. comun, neoriginal, (fig.) ieftin. (Un procedeu stilistic ~.) 4. v. prozaic. 5. v. comun. 6. comun, obișnuit, ordinar, (înv.) prost, prostesc. (În lucruri ~ ei văd numai minuni.) 7. mărunt, meschin, neînsemnat. (Interese ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Banal ≠ sublim, extraordinar, original (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

banál adj. m., pl. banáli; f. sg. banálă, pl. banále (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

banál, -ă adj. (fr. banal, d. ban, publicațiune, proclamațiune, convocare, rudă cu rom. ban). Comun, obișnuit, fără originalitate: laude banale, a spune lucruri banale. Adv. În mod banal. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BANÁL ~ă (~i, ~e) Care nu se deosebește prin nimic; lipsit de originalitate; ordinar; comun; obișnuit; trivial; vulgar. /<fr. banal, it. banale (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard