BALZACIÁN, -Ă, balzacieni, -e, adj. De Balzac, al lui Balzac; în maniera lui Balzac. [Pr.: -ci-an] – Balzac (n. pr.) + suf. -ian. (Sursa: DEX '98 )
balzacián adj. m. (sil. -ci-an), pl. balzaciéni; f. sg. balzaciánă, pl. balzaciéne (Sursa: Ortografic )
| balzacian adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | balzacian | balzacianul | balzaciană | balzaciana |
| plural | balzacieni | balzacienii | balzaciene | balzacienele |
| genitiv-dativ | singular | balzacian | balzacianului | balzaciene | balzacienei |
| plural | balzacieni | balzacienilor | balzaciene | balzacienelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
