BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă lipsită de importantă sau născocită; palavră, vorbă de clacă. – Din fr. baliverne. (Sursa: DEX '98 )
BALIVÉRNĂ s. f. vorbă goală, lipsită de importanță sau nesocotită; palavră. (< fr. baliverne) (Sursa: MDN )
BALIVÉRNĂ, baliverne, s. f. Vorbă de clacă; palavră, născocire. – Fr. baliverne. (Sursa: DLRM )
BALIVÉRNĂ s. v. fleac, invenție, minciună, născoceală, născocire, născocitură, neadevăr, nimic, palavră, plăsmuire, poveste, scorneală, scornire, scornitură. (Sursa: Sinonime )
balivérnă s. f., g.-d. art. balivérnei; pl. balivérne (Sursa: Ortografic )
BALIVÉRNĂ ~e f. Vorbă goală; afirmație neserioasă; brașoavă; palavră. A spune ~e. /<fr. baliverne (Sursa: NODEX )
| balivernă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | balivernă | baliverna |
| plural | baliverne | balivernele |
| genitiv-dativ | singular | baliverne | balivernei |
| plural | baliverne | balivernelor |
| vocativ | singular | balivernă, baliverno |
| plural | balivernelor |
