BÁLEGĂ s. f. v. baligă. (Sursa: DEX '98 )
BÁLEGĂ s. f. v. baligă. (Sursa: DLRM )
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga. (Sursa: DEX '98 )
BĂLEGÁ vb. I. v. băliga. (Sursa: DLRM )
bălegá / băligá (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se bálegă / se báligă (Sursa: DOOM 2 )
| balegă substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | balegă | balega |
| plural | balegi | balegile |
| genitiv-dativ | singular | balegi | balegii |
| plural | balegi | balegilor |
| vocativ | singular | balegă, balego |
| plural | balegilor |
| bălega verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) bălega | bălegare | bălegat | bălegând | singular | plural |
| — | — |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — |
| a III-a (el, ea) | balegă | (să) balege | bălega | bălegă | bălegase |
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — |
| a III-a (ei, ele) | balegă | (să) balege | bălegau | bălegară | bălegaseră |
