BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu care se balansează pe două tălpi curbate. – Din fr. balançoire. (Sursa: DEX '98 )
BALANSOÁR s.n. Fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. [Pron. -soar, pl. -re. / < fr. balançoire]. (Sursa: DN )
BALANSOÁR s. n. fotoliu cu două tălpi curbate care se poate balansa. (< fr. balançoire) (Sursa: MDN )
BALANSOÁR, balansoare, s. n. Fotoliu prevăzut cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Pr.: -soar] – Fr. balançoire. (Sursa: DLRM )
BALANSOÁR s. (franțuzism) berceuse. (Stă tolănită în ~). (Sursa: Sinonime )
balansoár (fotoliu) s. n. (sil. -soar), pl. balansoáre (Sursa: Ortografic )
BALANSOÁR ~e n. Fotoliu cu tălpi curbate, care se poate balansa. [Sil. -lan-soar] /<fr. balançoire (Sursa: NODEX )
| balansoar substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | balansoar | balansoarul |
| plural | balansoare | balansoarele |
| genitiv-dativ | singular | balansoar | balansoarului |
| plural | balansoare | balansoarelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
