Dex.Ro Mobile
BALANÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a mucoasei glandului și a prepuțului (de origine micotică). [Pl. -te. / < fr. balanite, cf. gr. balanos – gland]. (Sursa: DN )

BALANÍTĂ s. f. inflamație a mucoasei glandului. (< fr. balanite) (Sursa: MDN )

balanítă s. f., pl. balaníte (Sursa: Ortografic )

Declinări/Conjugări
balanită   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular balani balanita
plural balanite balanitele
genitiv-dativ singular balanite balanitei
plural balanite balanitelor
vocativ singular balanită, balanito
plural balanitelor