BALADÁvb. I. intr., refl. (Franțuzism) A se plimba mult (fără scop, fără țintă). [< fr. balader]. (Sursa: DN )
baladá vb., ind. prez. 1. sg. baladéz, 3 sg. și pl. baladeáză (Sursa: Ortografic )
BALÁDĂ,balade, s. f. 1. Creație epică în versuri care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare istorică etc. 2. Bucată muzicală cu caracter narativ. – Din fr. ballade. (Sursa: DEX '98 )
BALÁDĂ ~ef. 1) Creație epică (populară sau cultă) în formă liberă sau în versuri, având ca subiect o acțiune eroică, un fapt istoric, o legendă etc. 2) Creație muzicală cu caracter narativ care ilustrează textul unei asemenea creații epice. [G.-D. baladei] /<fr. ballade (Sursa: NODEX )
BALÁDĂs.f.1. Poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și recita. ♦ Poezie epică cu subiect simplu, care relatează o întâmplare, de obicei eroică, sau o legendă; cântec bătrânesc. 2. Compoziție muzicală cu caracter narativ pentru voce sau pentru instrumente. [< fr. ballade, cf. lat. ballare – a dansa]. (Sursa: DN )
BALÁDĂs. f. 1. poezie populară medievală în versuri endecasilabice sau septenare, care se cânta și se recita. ◊ poezie epică, populară sau cultă, care narează fapte istorice sau legendare; cântec bătrânesc. 2. (muz.) compoziție vocală sau instrumentală cu caracter narativ. ◊ (jaz) interpretare rapsodică a unei piese de către un solist acompaniat de orchestră. (< fr. ballade) (Sursa: MDN )
BALÁDĂ,balade, s. f. 1. Creație poetică în versuri, făcând parte din genul epic, inspirată de obicei din tradiția istorică sau populară și care relatează o acțiune eroică, o legendă, o întâmplare însemnată. 2. Creație muzicală cu caracter narativ. – Fr. ballade. (Sursa: DLRM )
BALADĂ POPULÁRĂ s. (LIT.) cântec bătrânesc. (Sursa: Sinonime )
baládă s. f., g.-d. art. baládei; pl. baláde (Sursa: Ortografic )
baládă f., pl. e (fr. ballade, d. pv. ballada, d. ballar, it. ballare, a dansa. V. bal). Poezie eroică cu subĭect legendar. Baladă populară, cîntec eroic bătrînesc. (Sursa: Scriban )
