BAIRÁM,bairamuri, s. n. 1. Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere, chef mare. – Din tc. bayram. (Sursa: DEX '98 )
BAIRÁM,bairamuri, s. n. 1. (Turcism) Numele a două mari sărbători religioase musulmane. 2. (Fam.) Petrecere; chef mare. [Pr.: bai-] – Tc. bayram. (Sursa: DLRM )
bairám (fam.) (bai-) s. n., pl. bairámuri (Sursa: DOOM 2 )
Bairám (numele unor sărbători musulmane) (Bai-) s. propriu n. (Sursa: DOOM 2 )
bairám s. n. (sil. bai-), pl. bairámuri (Sursa: Ortografic )
baĭrám n., pl. urĭ (turc. baĭram, d. pers. pop. bariam, sărbătoare). Sărbătoare cu care musulmaniĭ îșĭ termină postu cel mare numit ramadan.Fig. Fam. Mare chef: a trage un baĭram. (Sursa: Scriban )
BĂÍ1,băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie1. – Din baie1. (Sursa: DEX '98 )
BĂÍ2,băiesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A lucra într-o mină (de aur). – Din baie2. (Sursa: DEX '98 )
BAIRÁM ~urin. 1) (nume generic) Două mari sărbători la musulmani. 2) fam. Petrecere mare; chef. [Sil. bai-ram] /<turc. bayram (Sursa: NODEX )
BĂÍ1,băiesc, vb. IV. Refl. (Rar) A face baie. – Din baie1. (Sursa: DLRM )
BĂÍ2,băiesc, vb. IV. Tranz. (Reg.) A lucra în mină. – Din baie2. (Sursa: DLRM )
BĂÍ vb. v. îmbăia, scălda. (Sursa: Sinonime )
băí (a face baie, a lucra într-o mină) vb., ind. prez. l sg. și 3 pl. băiésc, imperf. 3 sg. băiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băiáscă (Sursa: Ortografic )
