BAGATÉL s. n. v. bagatelă. (Sursa: DEX '98 )
BAGATÉL s.n. v. bagatelă. (Sursa: DN )
BAGATÉL s. n. v. bagatelă. (Sursa: DLRM )
bagatélă f., pl. e (fr. bagatelle, d. it. bagattella). Lucru de puțină valoare, fleac. – Vulg. -tel și -del, n., pl. -urĭ. (Sursa: Scriban )
| bagatel substantiv neutru | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bagatel | bagatelul |
| plural | bagatele | bagatelele |
| genitiv-dativ | singular | bagatel | bagatelului |
| plural | bagatele | bagatelelor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
