BÁCHIC, -Ă adj. v. bahic. (Sursa: DN )
báchic, -ă adj. (lat. bucchicus). Al luĭ Bacu, zeu vinului; de beție: cîntec bachic. – Fals báhic. (Sursa: Scriban )
| bachic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | bachic | bachicul | bachică | bachica |
| plural | bachici | bachicii | bachice | bachicele |
| genitiv-dativ | singular | bachic | bachicului | bachice | bachicei |
| plural | bachici | bachicilor | bachice | bachicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
