BABY-SITTER s. m. (Pr. béibisităr) Cel angajat să aibă grijă de un copil, în absența părinților. (<engl., fr. baby-sitter) (Sursa: MDN )
babysítter1 (angl.) [pron. bebisítăr] s. f., pl. babysíttere (Sursa: DOOM 2 )
babysítter2 (angl.) [pron. bebisítăr] s.m., pl. babysitteri (Sursa: DOOM 2 )
| babysitter substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | babysitter | babysitterul |
| plural | babysitteri | babysitterii |
| genitiv-dativ | singular | babysitter | babysitterului |
| plural | babysitteri | babysitterilor |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
