BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ♦ Fig. (Fam.) Om mincinos, lăudăros. [Pr.: -bi-er] – Din ngr. barbéris. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BĂRBIÉR s.m. Frizer. [< it. barbieri]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

BĂRBIÉR s. n. frizer. (< it. barbiere) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

BĂRBIÉR, bărbieri, s. m. Frizer. ◊ Compus: (înv.) bărbier-bașa = bărbierul curții domnești. [Pr.: -bi-er] – Ngr. barbéris (<it.). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BĂRBIÉR s. v. frizer. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

bărbiér (bărbiéri), s. m. – Frizer. – Mr. barber, birber, megl. birber. It. barbiere, probabil prin intermediul ngr. μπαρμπέρις (sec. XVII). Cf. tc. berber (› mr., megl. birber), bg. berberin. – Der. bărbiereasă, s. f. (nevastă de bărbier); bărbieresc, adj. (de bărbier); bărbieri, vb. (a rade barba; în arg., a minți, a scorni brașoave); bărbierie, s. f. (frizerie; în arg., brașoavă, minciună). (Sursa: DER ) Copy to clipboard

bărbiér s. m. (sil. -bi-er), pl. bărbiéri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

bărbiér m. (it. barbiere, de unde și ngr. barbéris; fr. barbier). Cel ce rade barba și tunde păru. Fig. Mare lăudăros, mare palavragiŭ. – Barb. coafor saŭ frizer. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BĂRBIÉR ~i m. Persoană specializată în bărbierit, tuns și ondulat părul; frizer. [Sil. -bi-er] /<ngr. barbéris (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard