BĂRBÍE,bărbii, s. f. 1. Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior; barbă. ◊ Bărbie dublă = gușa de sub bărbie la persoanele grase. 2. Parte cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) violonistului. – Barbă + suf. -ie. (Sursa: DEX '98 )
BĂRBÍE,bărbii, s. f. 1. Partea feței de sub buza inferioară, care formează o proeminență rotunjită. ◊ Dublă bărbie = parte proeminentă sub bărbie la unele persoane grase. 2. Partea cărnoasă care atârnă sub falca de jos la unele animale. ♦ (La pl.) Cele două lame roșii, cărnoase, care atârnă de o parte și de alta sub ciocul găinilor. 3. Dispozitiv de lemn aplicat la baza viorii, pe care se sprijină bărbia (1) celui care cântă. – Din barbă + suf. -ie. (Sursa: DLRM )
BĂRBÍE s. (ANAT.)1. barbă. (Are o ~ proeminentă.)2. v. gușă. (Sursa: Sinonime )
BĂRBÍE s. v. bavetă, bavețică, bărbiță. (Sursa: Sinonime )
bărbíe (bărbíi), s. f. – Parte a feței formată de proeminența maxilarului inferior, barbă. Lat. *barbilia (Pușcariu 184; Tiktin; DAR), cf. it. barbiglio, sp. barbilla. Cuvîntul rom. poate fi der. intern. Cuvînt generalizat (ALR, 34). – Der. bărbiță, s. f. (bavețică). (Sursa: DER )
bărbíe s. f., art. bărbía, g.-d. art. bărbíei; pl. bărbíi, art. bărbíile (Sursa: Ortografic )
bărbíe f. (d. barbă). Parte proeminentă a fețeĭ, supt gură, formată de juncțiunea fălcilor. (Sursa: Scriban )
BĂRBÍE ~if. 1) Parte inferioară a feței aflată sub buza de jos, formând o proeminență rotunjită de sub bărbia unor persoane grase; gușă. 2) Parte cărnoasă de sub falca de jos a unor animale sau păsări. ~a cocoșului. 3)muz. Dispozitiv concav aplicat în partea de jos a viorii, menit să sprijine bărbia violonistului. [Art. bărbia; G.-D. bărbiei; Sil. -bi-e] /barbă + suf. ~ie (Sursa: NODEX )
