BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie, de curaj, de hotărâre; viril. – Bărbat + suf. -esc (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard
BĂRBĂTÉSC, -EÁSCĂ, bărbătești, adj. 1. Caracteristic bărbaților, de bărbat. 2. Care exprimă bărbăție; plin de energie; viril; curajos, voinic. – Din bărbat1 + suf. -esc. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard
BĂRBĂTÉSC adj. 1. masculin, viril. (Caractere ~ești.) 2. v. masculin . 3. v. curajos . (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard
bărbătésc adj. m., f. bărbăteáscă; pl. m. și f. bărbătéști (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard
bărbătésc, -eáscă adj. De sexu bărbatuluĭ, masculin. Fig. vitejesc, viril. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard
BĂRBĂTÉSC ~eáscă (~éști) 1) Care este caracteristic pentru bărbați; propriu bărbaților. Costum ~. 2) Care vădește bărbăție; în felul bărbaților. Faptă ~ească. /bărbat + suf. ~ esc (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard
BĂRBĂTEȘTI, com. în jud. Gorj, pe Gilort; 2.037 loc. (1991). Expl. de balast. Stație de c. f. Casă (sec. 18). 2. Com. în jud. Vîlcea; 4.176 loc. (1991). Biserici (sec. 18). (Sursa: DE ) Copy to clipboard
bărbătesc adjectiv masculin feminin nearticulat articulat nearticulat articulat nominativ-acuzativ singular bărbăte sc bărbăte scul bărbătea scă bărbătea sca plural bărbăte ști bărbăte știi bărbăte ști bărbăte știle genitiv-dativ singular bărbăte sc bărbăte scului bărbăte ști bărbăte știi plural bărbăte ști bărbăte știlor bărbăte ști bărbăte știlor vocativ singular — — plural — —
