BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială. ♦ Gelos. [Pr.: -nu-i-] – Bănui + suf. -tor. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BĂNUITÓR, -OÁRE, bănuitori, -oare, adj. Care bănuiește; care este înclinat (în mod exagerat) spre bănuială; neîncrezător. ♦ Gelos. – Din bănui + suf. -(i)tor. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BĂNUITÓR adj. v. gelos. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

BĂNUITÓR adj., adv. 1. adj. neîncrezător, suspicios, temător, (livr.) circumspect, incredul, (rar) bănuicios, bănuielnic, (înv. și reg.) prepuielnic, prepuitor, (reg.) năzarnic, (înv.) necredincios, presupuitor. (E un om tare ~.) 2. adj., adv. iscoditor, pieziș. (Privire ~oare; privește ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Bănuitor ≠ credul, naiv (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

bănuitór adj. m., pl. bănuitóri; f. sg. și pl. bănuitoáre (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

bănuitór, -oáre adj. Aplecat spre bănuielĭ, neîncrezător, prepuĭelnic. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BĂNUITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) (despre persoane) Care manifestă bănuieli; plin de bănuieli; suspicios. 2) (despre manifestări ale oamenilor) Care vădește bănuială. Privire ~oare. /a bănui + suf. ~tor (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard