Dex.Ro Mobile
BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Bănuț + suf. -el. (Sursa: DEX '98 )

BĂNUȚÉL, bănuței, s. m. (Bot.) Bănuț (3). – Din bănuț + suf. -el. (Sursa: DLRM )

bănuțél s. m., pl. bănuțéi, art. bănuțéii (Sursa: Ortografic )

bănuțél m., pl. (b. bănuț). Pl. bănuți, părăluțe, o plantă erbacee din familia compuselor, cu frunze mici și rătunde și cultivată și ca plantă ornamentală (bellis perennis). (Sursa: Scriban )

BĂNUȚÉI s. pl. v. bănuț, cimișir, părăluță. (Sursa: Sinonime )

Declinări/Conjugări
bănuțel   substantiv masculin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular bănuțel bănuțelul
plural bănuței bănuțeii
genitiv-dativ singular bănuțel bănuțelului
plural bănuței bănuțeilor
vocativ singular bănuțelule
plural bănuțeilor