BĂIEȚÉL, băieței, s. m. 1. Diminutiv al lui băiat; băiețaș. 2. (La pl.) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și pășuni (Veronica spicata) – Băiat + suf. -el. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

BĂIEȚÉL, băieței, s. m. Diminutiv al lui băiat. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

BĂIEȚÉL s. băiețaș, copilaș, (reg.) codănel, (Mold.) țică, (fam.) pici, puști. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

băiețél s. m., pl. băiețéi, art. băiețéii (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

băĭețél m. pl. eĭ. Băĭat mic. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

BĂIEȚÉL ~i m. la pl. (diminutiv de la băiat) Plantă erbacee cu frunze păroase și flori albastre grupate, care crește prin fânețe și prin pășuni. /băiat + suf. ~el (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard