BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. – V. băițui. (Sursa: DEX '98 )
BĂIȚUÍT s. n. Acțiunea de a băițui. [Pr.: băi-] (Sursa: DLRM )
băițuít s. n. (sil. băi-) (Sursa: Ortografic )
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. – Baiț + suf. -ui. (Sursa: DEX '98 )
A BĂIȚUÍ ~iésc tranz. (suprafața unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiț. [Sil. băi-ți-i] /baiț + suf. ~ui (Sursa: NODEX )
BĂIȚUÍ, băițuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața unui corp cu baiț. [Pr.: băi-] – Din baiț. (Sursa: DLRM )
băițuí vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. băițuíesc, imperf. 3 sg. băițuiá; conj. prez. 3 sg. și pl. băițuiáscă (Sursa: Ortografic )
| băițui verb tranzitiv | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) băițui | băițuire | băițuit | băițuind | singular | plural |
| băițuiește | băițuiți |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | băițuiesc | (să) băițuiesc | băițuiam | băițuii | băițuisem |
| a II-a (tu) | băițuiești | (să) băițuiești | băițuiai | băițuiși | băițuiseși |
| a III-a (el, ea) | băițuiește | (să) băițuiască | băițuia | băițui | băițuise |
| plural | I (noi) | băițuim | (să) băițuim | băițuiam | băițuirăm | băițuiserăm, băițuisem* |
| a II-a (voi) | băițuiți | (să) băițuiți | băițuiați | băițuirăți | băițuiserăți, băițuiseți* |
| a III-a (ei, ele) | băițuiesc | (să) băițuiască | băițuiau | băițuiră | băițuiseră |
* Formă nerecomandată
| băițuit adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | băițuit | băițuitul | băițuită | băițuita |
| plural | băițuiți | băițuiții | băițuite | băițuitele |
| genitiv-dativ | singular | băițuit | băițuitului | băițuite | băițuitei |
| plural | băițuiți | băițuiților | băițuite | băițuitelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
