AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru deschis; bleu. – Azur + suf. -iu. (Sursa: DEX '98 )
AZURÍU, -ÍE adj. (adesea s.) Albastru-deschis, ca azurul. [azur + -iu, cf. fr. azuré]. (Sursa: DN )
AZURÍU, -ÍE, azurii, adj. (Adesea substantivat) Albastru-deschis. – Din azur + suf. -iu. (Sursa: DLRM )
AZURÍU adj. v. bleu. (Sursa: Sinonime )
azuríu adj. m., f. azuríe; pl. m. și f. azuríi (Sursa: Ortografic )
azuríu s. n., art. azuríul (Sursa: Ortografic )
AZURÍU ~íe (~íi) Care este de culoarea cerului; albastru-deschis; ca azurul; bleu. /azur + suf. ~iu (Sursa: NODEX )
albástru-azuríu adj. m., pl. albáștri-azuríi, art. albáștrii-azuríii; f. albástră-azuríe, pl. albástre-azuríi (Sursa: DOOM 2 )
azúr, -ă adj. (it. azzuro, azur, fr. azur, lazulită, sp. azul, albastru, d. ar. al azurd, pers. lazvard, lazurd, lağurd, lazulită. V. lapis-lazuli, lazur). Albastru ca ceru. S. n., pl. urĭ. Coloarea [!] albastră: azuru ceruluĭ. – Fals azurat orĭ azuriŭ. (Sursa: Scriban )
| azuriu adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | azuriu | azuriul | azurie | azuria |
| plural | azurii | azuriii | azurii | azuriile |
| genitiv-dativ | singular | azuriu | azuriului | azurii | azuriei |
| plural | azurii | azuriilor | azurii | azuriilor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
