AZOTÍT, azotiți, s. m. Sare a acidului azotos; nitrit. [Var.: azotítă s. f.] – Din fr. azotite. (Sursa: DEX '98 )
AZOTÍT s.m. Sare a acidului azotos; nitrit. [< fr. azotite]. (Sursa: DN )
AZOTÍT s. m. sare a acidului azotos; nitrit. (< fr. azotite) (Sursa: MDN )
AZOTÍT s. (CHIM.) nitrit. (~ul este o sare a acidului azotos.) (Sursa: Sinonime )
azotít s. m., pl. azotíți (Sursa: Ortografic )
azotít n., pl. e (d. azot). Chim. Sare rezultată din combinarea aciduluĭ azotos c´o bază. (Sursa: Scriban )
| azotit substantiv masculin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | azotit | azotitul |
| plural | azotiți | azotiții |
| genitiv-dativ | singular | azotit | azotitului |
| plural | azotiți | azotiților |
| vocativ | singular | — |
| plural | — |
