AXÁ,axez, vb. I. 1. Tranz. A aduce o piesă cilindrică în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată. 2. Tranz. și refl. Fig. A (se) orienta, a (se) defășura într-un anumit sens, a (se) concentra în jurul a ceva. – Din fr. axer. (Sursa: DEX '98 )
AXÁvb. I. 1.tr. A centra (o piesă etc.). 2.tr., refl. (fig.) A (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva ; a (se) susține pe baza unei anumite situații, combinații etc. [< fr. axer]. (Sursa: DN )
AXÁvb. I. tr. a centra (o piesă). II. tr., refl. (fig.) a (se) desfășura în jurul a ceva, a (se) conforma cu ceva; a (se) susține pe baza unei anumite situații; a (se) orienta. (< fr. axer) (Sursa: MDN )
AXÁ,axez, vb. I. Tranz. (Adesea fig.) A aduce o piesă în poziția în care axa ei de simetrie sau de rotație coincide cu o axă dată; a centra. – Fr. axer. (Sursa: DLRM )
AXÁ vb. v. centra. (Sursa: Sinonime )
axá vb., ind. prez. 1 sg. axéz, 3 sg. și pl. axeáză (Sursa: Ortografic )
ÁXĂ1,axe, s. f. Dreapta care se consideră orientată într-un anumit sens. ♦ Dreaptă (sau obiect în formă de dreaptă) care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp în jurul lui însuși. ♦ Axa lumii = prelungire a dreptei care unește polii pământului până la intersecția cu sfera cerească. – Din fr. axe. (Sursa: DEX '98 )
ÁXĂ2 s. f. v. ax. (Sursa: DEX '98 )
A AXÁ axéztranz. 1) tehn. (piese) A regla după o axă; a fixa sau a amplasa în centru; a centra. ~ un disc. 2) fig. A centra într-o singură direcție; a orienta într-un anumit sens. /<fr. axer (Sursa: NODEX )
ÁXĂ ~ef. 1) Dreaptă reală sau închipuită care trece prin centrul unui corp. ~a pământului. 2) Dreaptă care delimitează părți simetrice pe o suprafață, pe un corp. /<fr. axe, lat. axis, germ. Achse (Sursa: NODEX )
ÁXĂs.f.1. Linie dreaptă, reală sau închipuită, care trece prin centrul unui corp și împrejurul căreia acel corp se rotește sau se poate roti. ♦ Dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp ceresc. 2. Linie dreaptă care delimitează părți simetrice pe un corp, pe o suprafață etc. 3. Ax. [< fr. axe, germ. Achse, cf. lat. axis – osie]. (Sursa: DN )
ÁXĂs. f. 1. dreaptă care se consideră a fi orientată într-un anumit sens. 2. (tehn.) linie dreaptă care ocupă o anumită poziție într-un sistem tehnic. ♦ ~ de rotație = dreaptă imaginară în jurul căreia se execută mișcarea de rotație a unui corp; ~ optică = linie care trece prin centrul corneei și prin centrul optic al ochiului; ~ de simetrie = linie a unui corp sau a unei suprafețe față de care acestea prezintă anumite proprietăți de simetrie. 3. (astr.) ~ a lumii = prelungire a dreptei care unește polii Pământului până la intersecția cu sfera cerească. 4. grup constituit în timpul celui de-al doilea război mondial de Germania, Italia și aliații lor. (< fr. axe, germ. Achse) (Sursa: MDN )
ÁXĂ1 s. f. v. ax. (Sursa: DLRM )
ÁXĂ2,axe, s. f. Dreaptă existentă sau imaginată care ocupă o poziție particulară în raport cu un corp sau cu o figură. ◊ Axă de rotație = dreaptă în jurul căreia se rotește un corp sau o figură. Axă de simetrie = dreaptă în raport cu care punctele unui corp sau ale unei figuri sunt simetrice. ♦ Dreaptă închipuită în jurul căreia se face mișcarea de rotație a unui corp ceresc în jurul lui însuși. – Fr. axe (lat. lit. axis). (Sursa: DLRM )
ÁXĂ s. (MAT.) dreaptă orientată. (Sursa: Sinonime )
áxă (áxe), s. f. – Dreaptă orientată într-un anumit sens. – Var. (înv.) axon. Gr. ἄξων (sec. XVII, cf. Gáldi 156) și modern din fr. axe. – Der. axial, adj.; axilar, adj. (Sursa: DER )
áxă s. f. /ax s. n. (mat., fiz.), pl. áxe (Sursa: Ortografic )
axă f., pl. e (lat. axis m., d. vgr. áxon, osie, rudă cu vsl. osĭ. V. osie). Osie. – Și ax n., pl. urĭ. (Sursa: Scriban )
