Dex.Ro Mobile
AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A înștiința (printr-un aviz); a face cuiva o comunicare oficială. ♦ A atrage cuiva atenția în legătură cu o problemă. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune în care a fost solicitat. – Din fr. aviser. (Sursa: DEX '98 )

AVIZÁ vb. I. 1. tr. A înștiința în prealabil, a avertiza. 2. intr. A-și da avizul, părerea; a decide. [< fr. aviser, cf. it. avvisare]. (Sursa: DN )

AVIZÁ vb. I. tr. a înștiința în prealabil, a avertiza. II. intr. a-și da avizul; a aproba; a decide. (< fr. aviser) (Sursa: MDN )

AVIZÁ, avizez, vb. I. 1. Tranz. A atrage atenția sau a înștiința din timp. ♦ A face cuiva o comunicare oficială. 2. Intranz. A-și exprima părerea autorizată într-o chestiune; a decide. – Fr. aviser. (Sursa: DLRM )

AVIZÁ vb. 1. v. informa. 2. a aprecia. (A ~ favorabil proiectul.) (Sursa: Sinonime )

avizá vb., ind. prez. 1 sg. avizéz, 3 sg. și pl. avizeáză (Sursa: Ortografic )

A AVIZÁ ~éz 1. tranz. (persoane) A înștiința printr-un aviz; a preveni; a preîntâmpina. 2. intranz. A-și da avizul; a-și spune părerea. /<fr. aviser, it. avvisare (Sursa: NODEX )

avizéz v. tr. (fr. aviser). Înștiințez, informez. A fi avizat la ceva, a nu-țĭ maĭ rămînea de cît acel lucru la care să recurgĭ: acest leneș e avizat la mila publică. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aviza   verb tranzitiv infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aviza avizare avizat avizând singular plural
avizea avizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) avizez (să) avizez avizam avizai avizasem
a II-a (tu) avizezi (să) avizezi avizai avizași avizaseși
a III-a (el, ea) avizea (să) avizeze aviza aviză avizase
plural I (noi) avizăm (să) avizăm avizam avizarăm avizaserăm, avizasem*
a II-a (voi) avizați (să) avizați avizați avizarăți avizaserăți, avizaseți*
a III-a (ei, ele) avizea (să) avizeze avizau aviza avizaseră
* Formă nerecomandată