AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană căreia îi plac aventurile. [Pr.: -ri-er] – Din fr. aventurier. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AVENTURIÉR, -Ă s.m. și f. Om care caută aventuri : (depr.) om fără căpătâi, vagabond, derbedeu. [Pron. -ri-er. / < fr. aventurier, it. avventuriero]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AVENTURIÉR, -Ă s. m. f. om care caută aventuri om fără căpătâi, vagabond. (< fr. aventurier, it. avventuriere) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AVENTURIÉR, -Ă, aventurieri, -e, s. m. și f. Persoană care umblă după aventuri. [Pr.: -ri-er] – După fr. aventurier. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AVENTURIÉR s. (rar) aventurist, (pop.) vânturător, vântură-lume, vântură-țară, (înv.) zvânturat. (E un ~.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

aventuriér s. m. (sil. -ri-er), pl. aventuriéri (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

aventuriér, -ă s. (fr. aventurier, -ière). Care caută aventurĭ, vîntură-țară, vagabond. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

AVENTURIÉR ~i m. Persoană care caută aventuri. [Sil. -ri-er] /<fr. aventurier, it. avventuriero (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard