Dex.Ro Mobile
Vezi 2 expresii

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. (Sursa: DEX '98 )

AVENTÚRĂ ~i f. 1) Acțiune îndrăzneață și riscantă. A se lansa într-o ~. 2) Legătură amoroasă întâmplătoare; intrigă amoroasă. /<fr. aventure, it. avventura (Sursa: NODEX )

AVENTÚRĂ s.f. 1. Acțiune îndrăzneață, extraordinară. ♦ Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întâmplătoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni]. (Sursa: DN )

AVENTÚRĂ s. f. 1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole. 2. legătură amoroasă întâmplătoare. (< fr. aventure, it. aventura) (Sursa: MDN )

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită; intrigă amoroasă întâmplătoare. – După fr. aventure. (Sursa: DLRM )

AVENTÚRĂ s. 1. ispravă. (Își povestea ~ile din acele țări.) 2. escapadă. (O ~ amoroasă.) (Sursa: Sinonime )

aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri (Sursa: Ortografic )

aventúră f., pl. ĭ (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Întîmplare neașteptată. Întreprindere la noroc: aventură periculoasă. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aventură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aventu aventura
plural aventuri aventurile
genitiv-dativ singular aventuri aventurii
plural aventuri aventurilor
vocativ singular aventură, aventuro
plural aventurilor