Dex.Ro Mobile
AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune riscantă, primejdioasă. – Din fr. aventurer. (Sursa: DEX '98 )

AVENTURÁ vb. I. refl. A se expune unor riscuri mari (într-o acțiune, într-o situație etc.), a se hazarda; a risca. [< fr. aventurer, it. avventurare]. (Sursa: DN )

AVENTURÁ vb. refl. a se expune unor riscuri mari, a se hazarda, a risca. (< fr. sáventurer) (Sursa: MDN )

AVENTURÁ, aventurez, vb. I. Refl. A întreprinde o acțiune îndrăzneață (fără a ține seamă de riscuri). – După fr. aventurer. (Sursa: DLRM )

AVENTURÁ vb. a se hazarda. (Nu te ~ în larg.) (Sursa: Sinonime )

aventurá vb., ind. prez. 1 sg. aventuréz, 3 sg. și pl. aventureáză (Sursa: Ortografic )

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. 1. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită. 2. Legătură amoroasă întâmplătoare (și trecătoare). – Din fr. aventure. (Sursa: DEX '98 )

A SE AVENTURÁ mă ~éz intranz. A întreprinde o aventură; a iniția o acțiune nechibzuită și riscantă. /<fr. aventurer, it. avventurare (Sursa: NODEX )

AVENTÚRĂ ~i f. 1) Acțiune îndrăzneață și riscantă. A se lansa într-o ~. 2) Legătură amoroasă întâmplătoare; intrigă amoroasă. /<fr. aventure, it. avventura (Sursa: NODEX )

AVENTÚRĂ s.f. 1. Acțiune îndrăzneață, extraordinară. ♦ Întreprindere riscantă, lucrare cu multe pericole. 2. Intrigă amoroasă; legătură amoroasă întâmplătoare. [< fr. aventure, it. avventura, lat. adventurus – care va veni]. (Sursa: DN )

AVENTÚRĂ s. f. 1. acțiune îndrăzneață, cu multe pericole. 2. legătură amoroasă întâmplătoare. (< fr. aventure, it. aventura) (Sursa: MDN )

AVENTÚRĂ, aventuri, s. f. Acțiune îndrăzneață și riscantă; întreprindere dubioasă, necinstită; intrigă amoroasă întâmplătoare. – După fr. aventure. (Sursa: DLRM )

AVENTÚRĂ s. 1. ispravă. (Își povestea ~ile din acele țări.) 2. escapadă. (O ~ amoroasă.) (Sursa: Sinonime )

aventúră s. f., g.-d. art. aventúrii; pl. aventúri (Sursa: Ortografic )

aventúră f., pl. ĭ (fr. aventure, it. avventura, d. lat. adventura, care va veni). Întîmplare neașteptată. Întreprindere la noroc: aventură periculoasă. (Sursa: Scriban )

aventuréz v. tr. (fr. aventurer). Risc, expun: a aventura o sumă. V. refl. Mă expun pericululuĭ: nu te aventura cu barca pe furtuna asta. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări
aventura   verb infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a) aventura aventurare aventurat aventurând singular plural
aventurea aventurați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu) aventurez (să) aventurez aventuram aventurai aventurasem
a II-a (tu) aventurezi (să) aventurezi aventurai aventurași aventuraseși
a III-a (el, ea) aventurea (să) aventureze aventura aventură aventurase
plural I (noi) aventurăm (să) aventurăm aventuram aventurarăm aventuraserăm, aventurasem*
a II-a (voi) aventurați (să) aventurați aventurați aventurarăți aventuraserăți, aventuraseți*
a III-a (ei, ele) aventurea (să) aventureze aventurau aventura aventuraseră
* Formă nerecomandată

aventură   substantiv feminin nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular aventu aventura
plural aventuri aventurile
genitiv-dativ singular aventuri aventurii
plural aventuri aventurilor
vocativ singular aventură, aventuro
plural aventurilor