(A avea) inimă de piatră (sau impietrită) = (a fi) nesimțitor, rău, fără suflet, rece
(A avea) inimă haină (sau sălbatică) = (a fi) crud, neînțelegător, dușmănos, rău
(A avea) limbă ascuțită (sau rea, de șarpe) = (a fi) răutăcios, malițios în tot ce spune
(A avea) o casă de copii = (a avea) copii mulți
(A avea) stomac de struț = (a avea) stomac mare, rezistent, care digeră bine
A (nu) avea cei șapte ani de acasă = a (nu) fi fost (bine) educat în copilărie
A (nu) avea preț = a) a (nu) se vinde cu mulți bani, a (nu) se cere; a (nu) avea trecere; b) a (nu) valora foarte mult
A (nu) fi (cu picioarele) pe pământ = a (nu) avea simțul realității
A (nu)-i ieși sau a (nu) avea media (sau medie) = a (nu) obține nota de trecere
A afla (sau a avea) crezământ = a se bucura de încredere, a fi crezut
A ajunge (sau a cădea, a fi etc.) în mintea copiilor = a avea judecata slăbită (din cauza bătrâneții)
A avea (ceva) la bază = a se întemeia pe ceva sigur
A avea (ceva) pe mână = a dispune de ceva
A avea (ceva) pe suflet = a fi preocupat, chinuit de ceva
A avea (ceva) în buzunar = a fi sigur de mai înainte că va dispune de ceva
A avea (ceva) în supraveghere = a avea (ceva) în pază
A avea (ceva) în sânge = a fi obișnuit cu ceva; a avea ceva înnăscut
A avea (de) bucurie = a se bucura
A avea (de-)a face cu cineva (sau cu ceva) = a fi în legătură, în relații cu cineva (sau cu ceva)
A avea (o) mină bună (sau rea) = a arăta bine (sau rău), a părea sănătos (sau bolnav)
A avea (o) păsărică (sau păsărele) la cap (sau, rar, sub pălărie) = a fi nebun, a fi trăsnit; a avea idei ciudate, bizare, excentrice
A avea (pe cineva sau ceva însemnat sau scris) la catastif sau a trece (pe cineva sau ceva) la catastif = a avea sau a ține evidența faptelor cuiva (spre a se răzbuna pe el)
A avea (pe cineva sau ceva) în minte = a) a fi preocupat (de cineva sau de ceva); b) a avea intenția să facă ceva
A avea (pe cineva) la degetul (cel) mic = a) a dispune de cineva cum vrei; b) a fi cu mult superior altuia
A avea (pe cineva) la nazar = a acorda protecție, bunăvoință (cuiva), a avea (pe cineva) în grație
A avea (pe cineva) sub (sau la) porunca sa = a avea (pe cineva) la dispoziția sa, sub comanda sa
A avea (pe cineva) în palmă = a avea (pe cineva) la discreție, în puterea sa
A avea (sau a băga) în buzunar (pe cineva) = a avea pe cineva în puterea sa
A avea (sau a fi cu) mână lungă = a fi hoț, pungaș
A avea (sau a fi cu) piper pe limbă = a fi ironic, răutăcios, caustic
A avea (sau a fi cu) priză la cineva (sau asupra cuiva) = a avea trecere (la cineva), influență (asupra cuiva), a trezi interesul (cuiva)
A avea (sau a fi la cineva) mâna = (la jocul de cărți) a-i veni rândul să împartă cărțile
A avea (sau a fi în) pasă bună (sau proastă) = a avea noroc (sau ghinion) la jocul de cărți; a trece prin împrejurări favorabile (sau nefavorabile); a-i reuși (sau a nu-i reuși) cuiva ceva
A avea (sau a fi în) pricină (cu cineva) = a fi certat (cu cineva); a fi în proces, a se judeca (cu cineva)
A avea (sau a fi) mână strânsă = a fi econom; a fi zgârcit, meschin
A avea (sau a fi) nevoie de cineva (sau de ceva) = a(-i) fi necesar, trebuincios, util cineva (sau ceva)
A avea (sau a fi) în degetul cel mic (al cuiva) = a cunoaște foarte bine
A avea (sau a găsi) ac de cojocul cuiva = a avea mijloace de a înfrâna sau de a pedepsi pe cineva
A avea (sau a i se pune, a-i sta cuiva ca) o piatră pe inimă = a avea un mare necaz, a simți o mare neliniște
A avea (sau a lua) cunoștință de ceva = a ști, a fi informat
A avea (sau a lua) darul beției = a fi (sau a deveni) bețiv
A avea (sau a lua) în considerație = a ține seama de...
A avea (sau a lăsa, a da cuiva) mână liberă = a avea (sau a da cuiva) posibilitatea să acționeze după bunul său plac; a avea (sau a da cuiva) libertate totală de acțiune
A avea (sau a simți) un ghimpe la (sau în) inimă (sau în cuget) = a avea un necaz, o supărare sau o nemulțumire (nedestăinuită nimănui)
A avea (sau a ține) casă deschisă = a avea mereu musafiri; a fi primitor
A avea (sau a-i fi cuiva) inima neagră = a fi foarte trist
A avea (sau a-l roade pe cineva) un vierme la inimă = a fi chinuit de griji
A avea (sau a-și pune) lacăt la gură = a-și impune tăcere
A avea (sau a-și păstra) o portiță de scăpare = a avea (sau a-și păstra) un mijloc de a ieși onorabil dintr-o situație neplăcută, încurcată
A avea (sau ține, a fi cu) pâinea și cuțitul în mână sau a pune mâna pe pâine și cuțit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele
VREA,vreau, vb. II. Tranz. I. (Urmat de o completivă directă cu verbul la conjunctiv sau, rar, de un infinitiv). 1. A fi hotărât, a fi decis să...; a avea de gând să..., a voi, a intenționa. ◊ Expr. Vrea (sau va) să zică = a) înseamnă, are semnificația de...; b) (cu valoare de conjuncție) așadar, deci. Ce vrea (sau va) să zică asta? = ce înseamnă, ce rost are? Cum (sau ce) va vrea = orice. 2. A pretinde, a cere; a aștepta ceva de la cineva. 3. A dori, a pofti; a-i plăcea ceva sau cineva. ◊ Loc. adv. Pe vrute, pe nevrute = indiferent dacă dorește sau nu, vrând-nevrând. ◊ Expr. Vrei, nu vrei = de voie, de nevoie, fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheazmă, se spune despre cel care trebuie să îndeplinească ceva împotriva dorinței sale. Vrând-nevrând = mai mult de silă decât de bună voie; constrâns de împrejurări. A face tot ce vrea din (sau cu) cineva = a avea mare influență asupra cuiva. ♦ Refl. A dori să fie, să devină ceva ori cineva. Fiecare s-a vrut mai bun.4. A consimți, a primi, a se învoi, a fi de acord. 5. (Mai ales în forma negativa) A putea, a fi în stare. Focul nu vrea să ardă. ♦ (Pop.) A fi gata, pe cale sau pe punctul de... Când vru să moară își chemă feciorii.II. (Ca verb auxiliar, servește la formarea viitorului) Mâine vei merge la teatru. ◊ (Forma de pers. 3 sg. va se substituie tuturor persoanelor sg. și pl. pentru formarea viitorului cu conjunctivul prez. al verbelor de conjugat) Vestitor al unei vremi ce va să vie. ◊ Expr. Va să fiu (sau să fii etc.) = trebuie să fiu (sau să fii etc.) [Prez. ind. și: (II) voi (pop. oi), vei (pop. ăi, ei, îi, i, oi), va (pop. o, a), vom (pop. om), veți (pop. ăți, eți, oți), vor (pop. or). – Var.: vroí vb. IV] – Lat. *volere. (Sursa: DEX '98 )
A SE VREÁ mă vreauintranz. A dori să ajungă sau să devină ceva sau cineva. Se vrea inginer. /<lat. volere (Sursa: NODEX )
A VREÁ vreautranz. 1) A avea în intenție; a proiecta în gând. Vreau să plec. Vreau să cânt. ◊ Vrei nu vrei fie că dorești, fie că nu dorești. Vrei, nu vrei, bea Grigore agheasmă se spune despre cineva care trebuie să facă ceva împotriva voinței sale. A face tot ce vrea din (saucu) cineva a avea o mare influență asupra cuiva. 2) A dori să i se acorde; a pretinde; a cere. Vrea o explicație. 3) A exista posibilitatea; a fi posibil; a putea. Vrea să plouă. [Monosilabic] /<lat. volere (Sursa: NODEX )
vrea1 (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. vreau, 2 sg. vrei, 3 sg. vrea, 1 pl. vrem, 2 pl. vreți, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vream, perf. s. 3 sg. vru; conj. prez. 3 să vrea; ger. vrând; part. vrut. (Sursa: DOOM 2 )
vrea2 (a ~) vb. aux. pentru viit., 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (vor merge) (Sursa: DOOM 2 )
VREA vb. 1. v. dori. 2. v. cere. 3. v. pofti. 4. a cere, a pretinde, a voi. (Iată ce ~ eu de la voi; cât ~ pe ceas?)5. v. consimți. 6. v. intenționa. (Sursa: Sinonime )
vreá (vreáu, vrut), vb. – 1. A dori, a fi decis să, a avea voința de a. – 2. A pretinde, a cere. – 3. A permite. – 4. A trata, a întreprinde. – Var. I vreu, vroi, voi, I pl. vrem, voim, inf. v(r)oi. Mr. voi, vrută, vreare, istr. voi. Lat. volĕre, forma vulgară în loc de velle (Diez, I, 448; Cihac, I, 319; Pușcariu 1920; REW 9180), cf. it. volere, prov., cat. voler, fr. vouloir. Pentru evoluția formelor, cf. Candrea, Éléments, 45 și Tiktin; despre folosirea ca auxiliar al viitorului, cf. va. La pierderea lui r în tema prezentului și a inf. au contribuit analogia cu voie „voință”, simultan cu poziția slabă a cons. la I *vo(r)iu › voi ca *ceriu › cei (cerere), pier › piei (pieire) etc. Der. vrere, s. f. (voință); vrută, s. f. (dorință, gust); vruță, s. f. (nepoftită; codoașă), probabil de la vruți, dacă acest cuvînt a avut vreodată sensul de „iubit” ca în sp. (după Iordan, BF, II, 194, de origine expresivă); voință (var. vroință), s. f. (vrere); bunăvoință, s. f. (intenție bună); reavoință, s. f. (intenție rea); voitor, adj. (care dorește, care voiește); binevoitor, adj. (bine intenționat); răuvoitor, adj. (rău intenționat). – Cf. votru. (Sursa: DER )
vrea vb., ind. prez. 1 sg. vreáu, 2 sg. vrei, 1 pl. vrem, 3 pl. vor, imperf. 1 sg. vreám, 3 sg. vrea, perf. s. 1 sg. vrúi, 3 sg. vru; conj. prez. 3 sg. și pl. vrea; part. vrut; ger. vrând; aux. ind. prez. 1 sg. voi, 2 sg. vei, 3 sg. va, 1 pl. vom, 2 pl. veți, 3 pl. vor (Sursa: Ortografic )
aveá (a) v. tr. V. am 1. (Sursa: Scriban )
Declinări/Conjugări
avea verb tranzitiv
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) avea
avere
avut
având
singular
plural
ai, aibi*
aveți
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
am
(să) am
aveam
avui, avusei
avusesem, avusem*
a II-a (tu)
ai
(să) ai, aibi*
aveai
avuși, avuseși
avuseseși, avuseși*
a III-a (el, ea)
are
(să) aibă, aibe*, aivă*
avea
avu, avuse
avusese, avuse*
plural
I (noi)
avem
(să) avem
aveam
avurăm, avuserăm
avuseserăm, avusesem*, avuserăm, avusem*
a II-a (voi)
aveți
(să) aveți
aveați
avurăți, avuserăți
avuseserăți, avuseseți*, avuserăți, avuseți*
a III-a (ei, ele)
au
(să) aibă, aibe*, aivă*
aveau
avură, avuseră
avuseseră, avuseră*
* Formă nerecomandată
avea (verb auxiliar) verb
infinitiv
infinitiv lung
participiu
gerunziu
imperativ pers. a II-a
(a) avea
—
—
—
singular
plural
—
—
numărul
persoana
prezent
conjunctiv prezent
imperfect
perfect simplu
mai mult ca perfect
singular
I (eu)
am, aș
—
—
—
—
a II-a (tu)
ai
—
—
—
—
a III-a (el, ea)
a, ar
—
—
—
—
plural
I (noi)
am
—
—
—
—
a II-a (voi)
ați
—
—
—
—
a III-a (ei, ele)
au, ar
—
—
—
—
avea
Nu există informații despre flexiunea acestui cuvânt.