Dex avarie, avarie, definiţie avarie, dex.ro Mobile

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune, deteriorare (însemnată) suferită de o navă, de o mașină, de o construcție etc. – Din fr. avarie. (Sursa: DEX '98 )

AVARÍE s.f. Stricăciune suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. [Gen. -iei. / < fr. avarie, it. avaria]. (Sursa: DN )

AVARÍE s. f. deteriorare suferită de o navă, de un avion, de o construcție etc. (< fr. avarie, it. avaria) (Sursa: MDN )

AVÁRIE, avarii, s. f. Stricăciune însemnată suferită de o navă, de o mașină, de o construcție, de o marfă etc. – Fr. avarie. (Sursa: DLRM )

AVARÍE s. deteriorare, stricăciune. (Mașina a suferit o ~.) (Sursa: Sinonime )

avaríe s. f., art. avaría, g.-d. art. avaríei; pl. avaríi, art. avaríile (Sursa: Ortografic )

avaríe f. (fr. avarie, d. it. avaria). Stricăcĭune orĭ pagubă suferită de o corabie saŭ de un tren și de încărcătura luĭ. (Sursa: Scriban )

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A face să sufere sau a suferi o avarie; a (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Din fr. avarier. (Sursa: DEX '98 )

A AVARIÁ ~éz tranz. A face să se avarieze; a strica; a deregla; a defecta; a deteriora. ~ un avion. [Sil. -ri-a] /<fr. avarier (Sursa: NODEX )

A SE AVARIÁ se ~eáză intranz. (despre sisteme tehnice) A suferi o avarie; a ieși din funcțiune; a nu mai funcționa normal; a se defecta; a se strica; a se deteriora. /<fr. avarier (Sursa: NODEX )

AVARÍE ~i f. Deteriorare suferită de o navă, de un vehicul sau de o construcție. [G.-D. avariei] /<fr. avarie, it. avaria (Sursa: NODEX )

AVARIÁ vb. I. tr., refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pron. -ri-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < fr. avarier, cf. it. avariare]. (Sursa: DN )

AVARIÁ vb. tr., refl. a (se) strica, a (se) deteriora. (< fr. avarier) (Sursa: MDN )

AVARIÁ, avariez, vb. I. Tranz. și refl. A (se) strica, a (se) deteriora. [Pr.: -ri-a] – Fr. avarier. (Sursa: DLRM )

AVARIÁ vb. a (se) deteriora, a (se) strica. (Nava s-a ~.) (Sursa: Sinonime )

avariá vb. (sil. -ri-a), ind. prez. 1 sg. avariéz, 3 sg. și pl. avariáză, 1 pl. avariém (sil. -ri-em); conj. prez. 3 sg. și pl. avariéze; ger. avariínd (sil. -ri-ind) (Sursa: Ortografic )

avariéz v. tr. (fr. avarier). Vátăm, stric: corabia s´a cĭocnit și s´a avariat. (Sursa: Scriban )

Declinări/Conjugări

avaria verb tranzitiv		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) avaria	avariere	avariat	avariind	singular	plural
		(a) avaria	avariere	avariat	avariind	avariază	avariați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	avariez	(să) avariez	avariam	avariai	avariasem
	a II-a (tu)	avariezi	(să) avariezi	avariai	avariași	avariaseși
	a III-a (el, ea)	avariază	(să) avarieze	avaria	avarie	avariase
plural	I (noi)	avariem	(să) avariem	avariam	avariarăm	avariaserăm, avariasem*
	a II-a (voi)	avariați	(să) avariați	avariați	avariarăți	avariaserăți, avariaseți*
	a III-a (ei, ele)	avariază	(să) avarieze	avariau	avariară	avariaseră

* Formă nerecomandată

avarie substantiv feminin		nearticulat	articulat
nominativ-acuzativ	singular	avarie	avaria
nominativ-acuzativ	plural	avarii	avariile
genitiv-dativ	singular	avarii	avariei
genitiv-dativ	plural	avarii	avariilor
vocativ	singular	avarie, avario
vocativ	plural	avariilor