A ajunge la (sau în) sapă de lemn = a sărăci cu desăvârșire
A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită
A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli
A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz
A-i scoate (cuiva) și dinții din gură = a-i lua (cuiva) tot ce are, a sărăci (pe cineva) cu desăvârșire
A-i turti (cuiva) fesul = a face pe cineva să rămână uimit în fața unei prostii săvârșite; a comite o mare prostie
A-și rupe (sau a-și frânge) gâtul = a) a se accidenta (grav) sau a muri în urma unui accident; b) a-și pierde situația (bună) în urma unor greșeli; a fi arestat, condamnat în urma săvârșirii unei fapte ilegale
Cu desăvârșire = cu totul, în întregime, pe deplin; absolut
Cu totul = a) în total; b) cu desăvârșire, în întregime
Din cap până în picioare = de sus și până jos, în întregime; cu desăvârșire
Fără umbră = corect, desăvârșit, pur
Primăvara vieții = tinerețea; tineretul
Singur-singurel = cu desăvârșire singur
bună-știință = conștiință deplină în săvârșirea unei fapte
frige-linte = om avar, zgârcit, harpagon
În (toată) puterea cuvântului = în înțelesul adevărat, pe deplin, cu desăvârșire
AVÁR1, -Ă,avari, -e adj., s. m. și f. (Om) zgârcit. – Din fr. avare, lat. avarus. (Sursa: DEX '98 )
AVÁR2, -Ă,avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație turcică așezată în Câmpia Panoniei în timpul marilor migrațiuni ale popoarelor de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Din fr. Avares, lat. Avarus. (Sursa: DEX '98 )
AVÁR, -Ăs.m. și f. Zgârcit. [< fr. avare, it. avaro, lat. avarus – lacom]. (Sursa: DN )
AVÁR, -Ăadj., s. m. f. (om) zgârcit, calic. (< fr. avare, lat. avarus) (Sursa: MDN )
AVÁR1, -Ă,avari, -e adj., (Adesea substantivat) Care nu dă din al său; lipsit de generozitate; zgârcit. – Fr. avare (lat. lit. avarus). (Sursa: DLRM )
AVÁR2, -Ă,avari, -e, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană făcând parte dintr-o populație mongolă care s-a așezat în Europa în timpul marilor migrațiuni de la începutul evului mediu. 2. Adj. Care aparține avarilor (1), privitor la avari. – Fr. Avares (lat. lit. Avarus). (Sursa: DLRM )
avár adj. m., s. m., pl. avári; f. sg. aváră, pl. aváre (Sursa: Ortografic )
avár, -ă adj. și s. (lat. avarus). Zgîrcit, care adună banĭ și nu se îndură să-ĭ cheltuĭască chear [!] dacă are nevoĭe. (Sursa: Scriban )
AVÁR ~ă (~i, ~e)și substantival Care face economii exagerate; zgârcit; calic. /<fr. avare, lat. avarus (Sursa: NODEX )
AVÁR2, -Ă, (‹ fr. {i}) s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. (La pl.) Populație turcică din stepele Asiei Centrale așezată în timpul marii migrațiuni a popoarelor în Cîmpia Panonică, unde a creat un stat (568-796), distrus de franci și bulgari; (și la sg.) persoană care făcea parte din această populație. 2. Adj. Care aparține a. (1), privitor la a. ♦ (Substantivat, f.) Limbă din familia altaică, vorbită de avari. (Sursa: DE )
