A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje)
A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
A-i sta (cuiva) moara = a nu-i mai merge bine; a nu mai avea profituri, avantaje
AVANTÁJ,avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva (în raport cu altul). 2. Favoare, privilegiu de care se bucură cineva sau ceva. 3. Superioritate (a cuiva sau ceva față de altcineva sau altceva) bazată pe o situație, pe o împrejurare favorabilă. – Din fr. avantage. (Sursa: DEX '98 )
AVANTÁJ ~en. 1) Venit material sau spiritual; beneficiu; folos; câștig; profit. 2) Superioritate a unei persoane față de alta, datorită unor împrejurări mai favorabile. 3) Drept acordat unui individ sau unei colectivități, pe care ceilalți membri ai societății nu-l posedă; privilegiu. /<fr. avantage, it. avantaggio (Sursa: NODEX )
AVANTÁJs.n.1. Folos, profit, beneficiu. ♦ Situație mai bună, favorabilă. 2. Superioritate (de situație, de poziție etc.) ♦ (La tenis) Punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. Drept excepțional ; privilegiu, favoare. [Var. avantagiu s.n. / < fr. avantage, cf. it. avvantaggio]. (Sursa: DN )
AVANTÁJs. n. 1. folos, profit, beneficiu. ◊ situație mai bună, favorabilă. ♦ ~ reciproc = principiu de bază în relațiile internaționale potrivit căruia raporturile dintre state trebuie să se întemeieze pe respectarea intereselor lor (inter)naționale, să favorizeze dezvoltarea acestora. 2. superioritate (de situație, de poziție etc.). ◊ (tenis) punct marcat de unul dintre jucători când aceștia se află fiecare la 40 de puncte. 3. drept excepțional; privilegiu, favoare. (< fr. avantage) (Sursa: MDN )
AVANTÁJ,avantaje, s. n. 1. Folos mai mare pe care îl obține cineva de la un lucru (în raport cu altul). 2. Drept excepțional; favoare, privilegiu. A acorda avantaje unei instituții.3. Superioritatea unei persoane față de alta, bazată pe o situație, pe o împrejurare mai favorabilă. – Fr. avantage. (Sursa: DLRM )
AVANTÁJ s. 1. beneficiu, câștig, folos, profit, (înv. și reg.) seamă, (înv.) folosință, (înv.,în Transilv.) dobândă, (fig.) rod. (Ce ~ ai din asta?)2. afacere, chilipir, câștig, folos, pricopseală, profit, (Transilv. și Maram.) haznă, (fam. și ir.) scofală. (Nu e nici un ~ să ...)3. favoare, înlesnire, privilegiu, ușurință, (pop. și fam.) hatâr. (I-a făcut unele ~e.)4. favoare, privilegiu. (Se bucură de ~ul de a-l cunoaște.)5. binefacere, dar, folos, privilegiu. (~ele tehnicii moderne.)6. v. superioritate. (Sursa: Sinonime )
Avantaj ≠ dezavantaj (Sursa: Antonime )
avantáj (avantáje), s. n. – Folos. – Var. (înv.) avantagiu. Fr. avantage (var. it. avvantaggio). – Der. avantaja, vb.; avantajos, adj. (Sursa: DER )
avantáj s. n., pl. avantáje (Sursa: Ortografic )
avantáj n., pl. e (fr. avantage). Folos, profit: profesiunea asta are multe avantaje. Superioritate: dușmaniĭ aveaŭ avantaju de a fi pe deal. (Sursa: Scriban )
