(A fi) pe (o) muchie de cuțit = (a se afla) într-o situație gravă, dificilă, la un pas de nenorocire
A (o) duce (sau ține) la tăvăleală = a) (despre oameni) a fi rezistent la eforturi fizice; b) (despre lucruri) a nu se strica ușor
A ajunge la (sau în) sapă de lemn = a sărăci cu desăvârșire
A asculta teacă de pământ = a asculta într-o tăcere desăvârșită
A avea acoperire = a fi la adăpost de un reproș sau de o acuzare, pentru o acțiune săvârșită conform unor indicații precise
A căra cuiva (la) pumni (sau palme, gârbace etc.) = a da cuiva multe lovituri cu pumnul (sau cu palma, cu biciul etc.), a bate zdravăn pe cineva
A da (pe cineva) în tivic = a bate zdravăn
A face (pe cineva) chiseliță = a bate zdravăn
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, ceva de pret, un lucru rar
A face o achiziție = a procura, în condiții avantajoase, un lucru rar
A face o varză = a încurca lucrurile, a nu face nici o ispravă
A face pulberea praf = a nu face nici o ispravă
A fi cu (sau a avea) gărgăuni în (sau la) cap = a avea idei ciudate, anormale, extravagante; a fi extrem de încrezut
A fi tare în coș = a fi sănătos, zdravăn
A fi în (sau in) vervă = a) a fi însuflețit, volubil, avântat; b) (despre sportivi, artiști etc.) a manifesta o formă deosebit de bună
A fi în vervă = a fi însuflețit, avântat, volubil
A o băga pe mânecă = a se speria (de consecințele unei fapte săvârșite); a o sfecli
A o lua la moacă = a primi o bătaie zdravănă
A prinde (pe cineva) cu mâța (sau cu mâna) în sac = a surprinde (pe cineva) în momentul când săvârșește o faptă rea
A pune ceva la activul cuiva = a pune o acțiune gravă pe seama cuiva
A pune sare pe rană = a întărâta pe cineva, a stârni lucrurile, agravând situația
A ridica (pe cineva) până la cer (sau în slava cerului) = a lăuda (pe cineva) foarte mult
A ridica (pe cineva) în slavă (sau în slava cerului) = a lăuda foarte tare (pe cineva)
A ridica ancora = a pleca în călătorie (cu o navă)
A ridica casa în slavă = a face zgomot, tărăboi
A răsturna (sau a întoarce, a pune ceva) cu susul în jos = a pune (ceva) în dezordine; a răscoli, a răvăși
A scoate (cuiva) gărgăunii (din cap) = a face (pe cineva) să renunțe la ideile ciudate, anormale, extravagante pe care le are
A scutura (cuiva) cojocul sau a i se face (cuiva) pielea cojoc = a bate sau a fi bătut (zdravăn)
A scăpa ciolanul din mână = a pierde o situație avantajoasă
A se acoperi de glorie = a săvârși fapte mari de arme, a fi foarte viteaz
A se juca cu focul = a trata în mod ușuratic un lucru primejdios sau o problemă gravă
A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje)
A se tăvăli de râs = a râde cu mare poftă; a se prăpădi de râs
A se înnădi la cașcaval = a se obrăznici
A se întinde la cașcaval = a avea pretenții exagerate față de drepturile sau de posibilitățile sale
A sta cu ochii în tavan = a sta degeaba; a lenevi
A sta pavăză = a apăra pe cineva sau ceva
A trage la edec = a remorca o ambarcație sau o navă de pe mal cu un odgon împotriva cursului apei
A trage la fund (pe cineva) = a pune (pe cineva) într-o situație grea; a antrena (pe cineva) cu sine într-o afacere, într-o întreprindere dezavantajoasă, sortită eșecului
A trage spuza pe turta sa = a încerca să-și creeze un avantaj, să profite de ceva (pe seama altuia)
A tăia (cuiva) aripile = a face (pe cineva) să-și piardă curajul, avântul; a descuraja
A umbla după (sau a căuta) pomană = a umbla după avantaje materiale nemeritate
A umbla după doi iepuri deodată = a urmări în același timp două scopuri, două avantaje diferite
A unge (bine) pe cineva = a) a bate zdravăn pe cineva; b) a mitui
A vinde (cuiva) pontul = a dezvălui (cuiva) un secret prin care poate obține un avantaj, un profit
A vorbi (ca) de la catedră = a vorbi savant, livresc, afectat
A zvânta (pe cineva) în bătaie (sau în bătăi) = a bate zdravăn
A ține (pe cineva) în frâu = a domoli avântul sau pornirile cuiva
A(-și) tăia craca (sau creanga) de sub picioare = a pierde sau a face să piardă un avantaj, a (-și) periclita situația
A-i lua (sau a-i tăia) (cuiva) apa de la moară = a) a priva pe cineva de anumite avantaje de care s-a bucurat; b) a întrerupe pe cineva în timp ce vorbește, a nu-i permite să mai vorbească sau a face să nu mai vorbească
avá s. m. – (Înv.) Părinte; titlu onorific al membrilor clerului monastic. Ngr. ἀββᾶς (sec. XVII). Cuvînt cult, nu pare să fi avut circulație populară. (Sursa: DER )
ÁVĂ2,ave, s. f. Unealtă de pescuit formată din trei fâșii de plasă, care se așază vertical în apă cu ajutorul unor bucăți de plută prinse la marginea lor superioară și al unor bucăți de plumb la cea inferioară. – Din tc., bg. av. (Sursa: DEX '98 )
ÁVĂ1 s. m. (Rar) Părinte, tată; p. ext. nume dat călugărilor bătrâni. – Din sl. avva. (Sursa: DEX '98 )
ÁVĂ ~ef. Mreajă de prins pește. /<turc. av (Sursa: NODEX )
ÁVĂ2,ave, s. f. Mreajă (de prins pește). – Tc. av. (Sursa: DLRM )
ÁVĂ1 s. m. (Neobișnuit) Părinte, tată; (prin restricție) nume dat călugărilor bătrâni. – Slav (v. sl. avva < gr.). (Sursa: DLRM )
ávă (-ve), s. f. – Năvod, plasă de prins pește. Tc. av „vînătoare, pescuit” (DAR). – Der. avgiu, s. m. (înv., vînător), din tc. avci. (Sursa: DER )
ávă (unealtă) s. f., g.-d. art. ávei; pl. áve (Sursa: Ortografic )
ávă (părinte) s. m. (Sursa: Ortografic )
ávă f., pl. e. (turc. av, vînătoare, pescuire). Dun. de jos. Un fel de năvod cu treĭ plase care plutesc vertical. (Sursa: Scriban )
CHIRIȚESCU-AVA, Marin (1889-1935, n. sat Izvoru, jud. Giurgiu), agronom-pedolog și economist agrarian român. Prof. univ. la Cluj și București. Studii privind grînele de primăvară, rolul elementelor pedogenetice și al apei ca factori de vegetație. (Sursa: DE )
