AUTOUTILITÁRĂ, autoutilitare, s. f. Autovehicul pentru transportul unor produse de uz curent. [Pr.: a-u-to-u-] – Auto2 + utilitar. (Sursa: DEX '98 )
AUTOUTILITÁRĂ s.f. v. autoutilitar. (Sursa: DN )
AUTOUTILITÁRĂ s. f. autovehicul pentru nevoile întreprinderilor și unităților comerciale. (după it. autoutilitaria) (Sursa: MDN )
autoutilitáră s. f. (sil. a-u-), g.-d. art. autoutilitárei; pl. autoutilitáre (Sursa: Ortografic )
| autoutilitară substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | autoutilitară | autoutilitara |
| plural | autoutilitare | autoutilitarele |
| genitiv-dativ | singular | autoutilitare | autoutilitarei |
| plural | autoutilitare | autoutilitarelor |
| vocativ | singular | autoutilitară, autoutilitaro |
| plural | autoutilitarelor |
