AUTOTROFÍE s. f. Mod de hrănire specific organismelor autotrofe. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotrophie. (Sursa: DEX '98 )
AUTOTROFÍE f. Mod de nutriție al organismelor autotrofe. /<fr. autotrophie (Sursa: NODEX )
AUTOTROFÍE s.f. Mod de hrănire al organismelor autotrofe. [< fr. autotrophie]. (Sursa: DN )
AUTOTROFÍE s. f. mod de hrănire a organismelor autotrofe. (< fr. autotrophie) (Sursa: MDN )
autotrofíe s. f. (sil. a-u-to-tro-), art. autotrofía, g.-d. autotrofíi, art. autotrofíei (Sursa: Ortografic )
| autotrofie substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | autotrofie | autotrofia |
| plural | — | — |
| genitiv-dativ | singular | autotrofii | autotrofiei |
| plural | — | — |
| vocativ | singular | autotrofie, autotrofio |
| plural | — |
