AUTOTOMÍE s. f. Proces de automutilare specific unor animale care constă în însușirea de a-și detașa în caz de primejdie o parte a corpului (coadă, picior etc.), care ulterior se poate regenera. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotomie. (Sursa: DEX '98 )
AUTOTOMÍEf. Automutilare la care recurg unele nevertebrate (de exemplu șopârla) pentru a scăpa de un pericol. /< fr. autotomie (Sursa: NODEX )
AUTOTOMÍEs.f. Automutilare la care recurg unele animale (ca șopârla etc.) pentru a scăpa de anumite pericole. ♦ Capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a pierde și apoi de a reface unele părți ale organismului. [Gen. -iei. / < fr. autotomie, cf. gr. autos – însuși, tome – tăiere]. (Sursa: DN )
AUTOTOMÍEs. f. 1. autoamputare a unei părți a corpului la care recurg unele animale (șopârla, crabii). 2. capacitate pe care o au unele organisme vegetale de a-și reface unele părți desprinse spontan. (< fr. autotomie) (Sursa: MDN )
autotomíe s. f. (sil. a-u-), art. autotomía, g.-d. art. autotomíei; pl. autotomíi (Sursa: Ortografic )