AUTOTÉLIC, -Ă, autotelici, -ce, adj. (Fil.) Care conține în sine scopul; cu finalitate lăuntrică. [Pr.: a-u-] – Din fr. autotélique. (Sursa: DEX '98 )
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (Fil.) Care își are scopul în sine. [< fr. autotélique, cf. gr. autos – însuși, telos – scop]. (Sursa: DN )
AUTOTÉLIC, -Ă adj. (fil.) care își are scopul în sine. (< fr. autotélique) (Sursa: MDN )
autotélic adj. m. (sil. a-u-), pl. autotélici; f. sg. autotélică, pl. autotélice (Sursa: Ortografic )
| autotelic adjectiv | masculin | feminin |
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | autotelic | autotelicul | autotelică | autotelica |
| plural | autotelici | autotelicii | autotelice | autotelicele |
| genitiv-dativ | singular | autotelic | autotelicului | autotelice | autotelicei |
| plural | autotelici | autotelicilor | autotelice | autotelicelor |
| vocativ | singular | — | — |
| plural | — | — |
