AUTORITÁR, -Ă,auroritari, -e, adj. Căruia îi place să uzeze (și uneori să abuzeze) de dreptul de a comanda, de a da dispoziții; care găsește satisfacție în faptul de a fi ascultat. Om autoritar. ♦ Care impune ascultare, care nu admite replică. Atitudine autoritară. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoritaire. (Sursa: DEX '98 )
AUTORITÁR, -Ăadj. Care vrea să comande totdeauna, care urmărește să-și impună voința, autoritatea. [Cf. fr. autoritaire, it. autoritario]. (Sursa: DN )
AUTORITÁR, -Ăadj. care uzează de autoritatea sa, care urmărește să-și impună voința. (< fr. autoritaire) (Sursa: MDN )
AUTORITÁR, -Ă,auroritari, -e, adj. Care caută să-și impună autoritatea sau voința proprie. [Pr.: a-u-] – După fr. autoritaire. (Sursa: DLRM )
AUTORITÁR adj. 1. imperativ, poruncitor. (Cu ton ~.)2. v. voluntar. (Sursa: Sinonime )
autoritár adj. m. (sil. a-u-), pl. autoritári; f. sg. autoritáră, pl. autoritáre (Sursa: Ortografic )
autoritár, -ă adj. (fr. autoritaire). Care are caracteru autoritățiĭ excesive, arbitrar: om, ordin autoritar. V. ucaz. (Sursa: Scriban )
AUTORITÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care își impune voința, autoritatea. Ton ~. Persoană ~ă. /<fr. autoritaire, it. autoritario (Sursa: NODEX )