AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. ♦ Care este liber, care nu depinde de nimeni. [Pr.: a-u-] – Din fr. autonome, lat. autonomus. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AUTONÓM, -Ă adj. Care se bucură de autonomie, este condus, administrat prin autonomie. [Pron. a-u-, pl. -mi, -me. / cf. fr. autonome, it. autonomo]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AUTONÓM, -Ă adj. care se bucură de autonomie; independent. (< fr. autonome, gr. autonomos) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AUTONÓM, -Ă, autonomi, -e, adj. Care se bucură de autonomie. [Pr.: a-u-] – Fr. autonome (lat. lit. autonomus). (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AUTONÓM adj. liber, (înv. și pop.) slobod, (înv.) volnic. (Teritoriu ~ din punct de vedere administrativ.) (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

Autonom ≠ dependent, subordonat, supus (Sursa: Antonime ) Copy to clipboard

autonóm adj. m. (sil. a-u-), pl. autonómi; f. sg. autonómă, pl. autonóme (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

autonóm, -ă adj. (vgr. autónomos, d. autós, însușĭ, și nómos, lege). Care are legile sale propriĭ. (Sursa: Scriban ) Copy to clipboard

AUTONÓM ~ă (~i, ~e) Care ține de autonomie; propriu autonomiei. Regiune ~ă. /<fr. autonome, lat. autonomus (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard