AUTOMĂTURĂTOÁRE, automăturători, s. f. Autovehicul pentru măturatul străzilor. [Pr.: a-u-] – Auto2 + măturătoare. (Sursa: DEX '98 )
automăturătoáre s. f. (sil. a-u-) → măturătoare2 (Sursa: Ortografic )
| automăturătoare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | automăturătoare | automăturătoarea |
| plural | automăturători | automăturătorile |
| genitiv-dativ | singular | automăturători | automăturătorii |
| plural | automăturători | automăturătorilor |
| vocativ | singular | automăturătoare, automăturătoareo |
| plural | automăturătorilor |
