AUTOINDÚCȚIE s. f. (Fiz.) Inducție electromagnetică proprie; selfinducție. [Pr.: a-u-] – Din fr. auto-induction. (Sursa: DEX '98 ) Copy to clipboard

AUTOINDÚCȚIE s.f. Selfinducție. [Gen. -iei. / < fr. auto-induction]. (Sursa: DN ) Copy to clipboard

AUTOINDÚCȚIE s. f. producere a unei forțe electromotoare într-un circuit datorită câmpului magnetic al curentului electric variabil care trece prin însuși circuitul indus; selfinducție. (< fr. auto-induction) (Sursa: MDN ) Copy to clipboard

AUTOINDÚCȚIE s. f. Selfinducție. [Pr.: a-u-] – După fr. autoinduction. (Sursa: DLRM ) Copy to clipboard

AUTOINDÚCȚIE s. (FIZ.) autoinductanță, selfinducție, (rar) selfinductanță. (Sursa: Sinonime ) Copy to clipboard

autoindúcție s. f. (sil. a-u-) → inducție (Sursa: Ortografic ) Copy to clipboard

AUTOINDÚCȚIE ~i f. Inducție electromagnetică proprie. /<fr. autoinduction (Sursa: NODEX ) Copy to clipboard