AUTOEDUCÁRE, autoeducări, s. f. Acțiunea de a se autoeduca și rezultatul ei. [Pr.: a-u-to-e-] – V. autoeduca. (Sursa: DEX '98 )
AUTOEDUCÁRE s.f. Acțiunea de a se autoeduca ; autoeducație. [< autoeduca]. (Sursa: DN )
AUTOEDUCÁ, autoedúc, vb. I. Refl. A se educa pe sine.[Pr.: a-u-to-e-] – Auto1- + educa. (Sursa: DEX '98 )
AUTOEDUCÁ vb. I. refl. A se educa pe sine. [Cf. it. autoeducare]. (Sursa: DN )
AUTOEDUCÁ vb. refl. a se educa pe sine. (< auto1- + educa) (Sursa: MDN )
autoeducá vb. (sil. a-u-to-e-) → educa (Sursa: Ortografic )
| autoeduca verb | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a |
| (a) autoeduca | autoeducare | autoeducat | autoeducând | singular | plural |
| autoeducă | autoeducați |
|
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect |
| singular | I (eu) | autoeduc | (să) autoeduc | autoeducam | autoeducai | autoeducasem |
| a II-a (tu) | autoeduci | (să) autoeduci | autoeducai | autoeducași | autoeducaseși |
| a III-a (el, ea) | autoeducă | (să) autoeduce | autoeduca | autoeducă | autoeducase |
| plural | I (noi) | autoeducăm | (să) autoeducăm | autoeducam | autoeducarăm | autoeducaserăm, autoeducasem* |
| a II-a (voi) | autoeducați | (să) autoeducați | autoeducați | autoeducarăți | autoeducaserăți, autoeducaseți* |
| a III-a (ei, ele) | autoeducă | (să) autoeduce | autoeducau | autoeducară | autoeducaseră |
* Formă nerecomandată
| autoeducare substantiv feminin | nearticulat | articulat |
| nominativ-acuzativ | singular | autoeducare | autoeducarea |
| plural | autoeducări | autoeducările |
| genitiv-dativ | singular | autoeducări | autoeducării |
| plural | autoeducări | autoeducărilor |
| vocativ | singular | autoeducare, autoeducareo |
| plural | autoeducărilor |
